Despre transă
Există variante de Yoga Nidra care încap într-o pauză scurtă și trec repede de la o etapă la alta. Aceasta merge mai rar. Fiecare parte a drumului primește timpul ei, iar vocea care te ghidează rostește numele pe rând, cu mici pauze în care doar respiri.
Drumul are cinci opriri: intenția aleasă la început, rotația atenției prin corp, din vârful degetelor mâinii drepte până la bărbie, expirurile numărate invers pe un abac de lemn, corpul simțit întreg și, înainte de ieșire, intenția spusă încă o dată. Puse cap la cap, fac din ea o practică Yoga Nidra completă, mai lungă decât variantele de pauză.
Unii oameni spun că dorm, dar nu se odihnesc. Alții simt că le trebuie o pauză adevărată, iar o cafea sau o tură pe telefon nu mai ajung. Pentru amândoi, practica de aici e o odihnă luată în mijlocul zilei: corpul se lasă greu și nemișcat, iar atenția are ceva mărunt și precis de urmat.
Stai cum îți e comod, cu ochii închiși. Fiind o transă ghidată de relaxare profundă cu ieșire numărată, o pui în timpul zilei și te ridici apoi treaz.
Transele sunt un spațiu de liniște, nu un tratament. Nu înlocuiesc medicul, psihiatrul sau psihoterapeutul; dacă ești în tratament, continuă-l.
Cum lucrează transa
Rotația atenției are o singură regulă, pe care vocea o spune înainte să înceapă: auzi cum e numită o parte a corpului, iar atenția se mută acolo singură. Tu nu cauți nimic.
Până la ea, câteva minute de pregătire. Afli că pleoapele le poți ridica oricând și că revii pe loc dacă ceva are nevoie de tine. O respirație mai lentă și ochii se închid.
Inducția te trimite întâi la sprijin:
„Oricum ai fi așezat, sunt câteva locuri unde corpul atinge ceva.”
De pildă călcâiele, palmele sau ceafa. Corpul rămâne nemișcat doar cât îți e plăcut. Apoi alegi o propoziție a ta, pe care o rostești în gând o dată, apoi n-o mai cauți. Vocea îți propune un exemplu, dar cuvintele pot fi ale tale.
Adâncirea pornește rotația. Vocea o aseamănă cu un șirag de mărgele lunecat printre degete, câte una. Începe de la mâna dreaptă, deget cu deget, urcă pe braț până la umăr, trece pe coaste și pe șold și coboară până la degetele piciorului drept.
Partea terapeutică duce același fir pe stânga. Urmează spatele, de la ceafă de-a lungul coloanei, și fața, de la creștet la bărbie, cu un îndemn ca trăsăturile să se destindă. Pieptul primește doar o clipă, iar abdomenul își păstrează ritmul lui.
Apoi vine abacul, vechi și de lemn. La fiecare expir, câte o bilă trece pe partea cealaltă. Primele trei le mută vocea, de la douăzeci în jos; de acolo continui singur, în gând, în ritmul în care vine aerul. Nimic nu se ține și nimic nu se grăbește. Dacă pierzi șirul, reiei de la ultimul număr pe care ți-l amintești sau doar respiri.
Când abacul e lăsat deoparte, părțile numite se adună: dreapta cu stânga, spatele cu fața, ca un șirag ale cărui capete s-au unit. Rămâi o vreme cu tot corpul deodată.
Ieșirea începe cu propoziția aleasă la început, spusă încă o dată. La capăt, trei numere readuc mișcarea și sunetele camerei, iar la ultimul respiri adânc și deschizi ochii.
Ce poți observa după
Când sunt numite părțile corpului, unele se simt limpede, altele trec aproape fără urmă. Se poate ca dreapta să fie mai ușor de găsit decât stânga, sau invers. Pe partea stângă, vocea spune chiar ea că e bine oricât de mult sau de puțin simți acolo.
Propoziția de la început sună uneori altfel când o spui a doua oară. Poate iese mai scurtă, poate cu un cuvânt schimbat. Oricum ar suna, trece în fișă cuvintele exacte.
După ultimul număr, nu te grăbi să te ridici. Încă de la început, vocea îți propune pentru după o mișcare mică, puțină apă și câteva rânduri scrise, toate fără grabă. Notele de dinainte și de după, puse alături, spun mai mult decât impresia unei singure zile.
Cum o asculți
Fiind lungă, are nevoie de un răgaz întreg, plus câteva minute după. Caută o oră din zi în care nu te așteaptă nimeni: după prânz, într-o zi liberă, la întoarcerea acasă, când seara e încă departe.
La capăt ești readus treaz: o respirație adâncă, ochii deschiși, privirea prin cameră. De aceea nu e o transă cu care să adormi în pat, seara. Pentru noapte se potrivește mai bine o Yoga Nidra făcută pentru somn, una care nu te mai trezește la final.
Alege poziția în care poți rămâne nemișcat până la capăt fără să te doară ceva: pe spate, pe o parte sau așezat, cu capul sprijinit. Un pulover sau o pătură subțire ajută, pentru că un corp care stă mult nemișcat se răcește.
În partea cu abacul, tăcerile sunt lungi și ți se poate părea că înregistrarea s-a oprit. Nu s-a oprit; vocea revine. Cu căști, numele rostite încet se aud bine și la volum mic.
Dacă ațipești pe la abac, numărătoarea de ieșire te scoate din somn.
Niciodată la volan și nici lângă utilaje.
O dată pe zi sau la câteva zile, cât simți că îți face bine; jurnalul de 7 zile din fișă te ajută să vezi ce se schimbă.
Transa durează 18 minute și o găsești doar în Liniște Interioară Profund.
Fișa de lucru
Fișa se completează în jurul ascultării. Înainte, dai o notă pentru cât de odihnit te simți, de la 0, istovit, la 10, odihnit de-a binelea, treci locurile în care corpul atinge sprijinul și intenția pe care o vei folosi. După ce deschizi ochii, refaci nota. Scrii cum a sunat intenția a doua oară și ce parte a corpului a ieșit cel mai limpede când le-ai simțit pe toate deodată.
În zilele dintre ascultări ai trei exerciții scurte. Cauți locurile de sprijin cu ochii închiși. Treci prin față, nume cu nume. Iar mâna dreaptă o parcurgi deget cu deget, apoi palma și încheietura, fără s-o miști.
Rândul despre intenție e cel mai personal: în unele zile cuvintele rămân aceleași, în altele se schimbă, iar fișa le păstrează pe toate.
