Sari la conținut

Cum îți controlezi emoțiile în clipa în care te copleșesc

O mână micșorează flacăra de sub o oală cu aburi, lângă un pahar vărsat pe blatul din bucătărie.

8 min de citit

Cum îți controlezi emoțiile când un pahar vărsat te face să ridici vocea la copil și, un minut mai târziu, nici tu nu te mai recunoști?

Poate la tine arată altfel. Spui „nimic” când ești întrebat ce ai și stai în baie cu apa pornită, până mai trece.

Îți scriu ca unul care a trăit cu anxietate cronică și a trecut printr-un atac de panică.

Și nu e vina ta.

Mai jos vedem ce poți face în minutul acela și ce se pregătește din timp, în zilele liniștite.

Când dă în clocot și nu mai auzi nimic

Siluetă văzută din spate, în fața unei ferestre luminate, între nori roșii de furtună și ceață rece.

Toți ne pierdem cumpătul uneori. Devine o problemă când se întâmplă des și îți încurcă ce vrei să faci. Cam așa descrie Thompson (2019) dereglarea emoțională.

Are două fețe. Unii oameni răbufnesc: ridică vocea, izbucnesc în plâns. Alții împing totul în jos sau se retrag.

Se simte în corp și în minte: mușchi încordați, gânduri împrăștiate, greutate în a te concentra, senzația că e prea mult.

Dan Siegel a numit fereastra de toleranță zona în care poți simți și gândi în același timp. Deasupra ei stau furia și agitația. Dedesubt, amorțeala și închiderea.

Stresul te poate scoate din fereastra asta, într-o parte sau în alta. Ieșirea e reală, nu e o slăbiciune.

Un test la îndemână, fără pretenții de măsurătoare: încearcă să urmărești o frază până la capăt. Dacă nu poți, ai ieșit probabil din fereastră și raționamentele nu mai prind. Acum e rândul corpului.

Gândește-te la o oală sub presiune. Oboseala, foamea, boala și istoria ta țin focul mai sus, fără să fi ales tu asta. Mulți dintre noi nici n-au învățat vreodată ce să facă cu o emoție.

Același pahar vărsat poate să nu însemne același lucru la nouă dimineața, după o noapte dormită, și la șapte seara, după o zi fără prânz.

Cum îți controlezi emoțiile fără să apeși pe capac

Trei oale pe aragaz: una cu capacul apăsat de o mână, una care dă în clocot, una pe flacără mică.

Reglarea emoțională înseamnă felul în care influențezi ce simți și când simți, dar și cum exprimi ce simți (Quoidbach și colegii săi, 2015). Observă că definiția nu-ți cere să nu mai simți.

Sunt două capcane la îndemână. Prima e capacul apăsat: ții totul înăuntru și spui că e bine, în timp ce presiunea crește. A doua e clocotul lăsat liber, care îi opărește pe cei de lângă tine.

O clasificare vorbește despre trei stiluri (Roth și colegii săi, 2009). Stilul care suprimă și cel în care te simți ușor copleșit sunt legate de un risc mai mare de dificultăți psihice. Stilul deschis, atent la ce simți, e legat de mai multă stare de bine.

Vorbim despre legături, fără să știm ce cauzează ce. Lucrarea citată pentru risc e făcută pe adolescenți.

Uneori chiar e bine să te abții pe moment, într-o ședință sau în fața copiilor. Capacul poate ține o vreme, cu condiția să te întorci mai târziu la ce ai simțit.

A treia cale e să micșorezi focul. Emoția rămâne și îți spune ceva, iar tu hotărăști ce faci cu ea.

Să zicem că primești un mesaj care te arde. Răspunzi pe loc și apoi repari o jumătate de zi. Sau îți lași răspunsul o oră în ciorne și îl recitești. Supărarea poate fi aceeași, dar în a doua variantă ai ales tu.

Clocotul o să mai vină. Contează mai mult cât timp lași oala pe foc.

Ce faci în primele minute, când mintea nu te mai ajută

Tălpi goale pe gresie rece, lângă un pahar răsturnat și o baltă mică de apă, în lumina serii.

Secvența de mai jos e adaptată după exercițiul STOPP. Începe cu corpul și ajunge abia la sfârșit la decizii. Merită exersată și când ești liniștit, ca s-o găsești la nevoie.

Mai întâi, siguranța. Dacă situația chiar nu e sigură, pleci și ceri ajutor. Exercițiul vine după.

Oprește-te. Nu trimiți mesajul, nu iei hotărârea. Pentru cel din fața ta, ține pregătită o frază: „Am nevoie de câteva minute. Mă întorc la discuția asta.” Și chiar te întorci.

Respiră. Lasă atenția pe expir, lent, fără să încerci să-l faci bine. Respirația lentă poate liniști corpul, deși explicația mecanismului rămâne doar una posibilă. Vezi cum e la tine. Dacă ameți, revii la respirația obișnuită. Dacă vrei detalii, ai respirația pas cu pas, din articolul despre anxietatea socială.

Revino în cameră. Poate fi de folos mai ales dacă te-ai închis sau ai amorțit. Tălpile pe podea, apoi ce vezi în jur și ce poți atinge.

Abia apoi, privește mai larg. Întreabă-te ce ți-ar spune acum un prieten de încredere și cât va conta asta peste șase luni. Apoi alegi următorul lucru potrivit, unul singur.

Cu paharul vărsat, ar putea arăta așa: te oprești cu mâna pe prosop, câteva expiruri lente, tălpile pe gresie. Apoi îi spui copilului: „M-am speriat. Luăm un prosop și ștergem împreună.”

Nu-ți va ieși de fiecare dată. Dacă gândurile continuă în buclă până noaptea, ai aici ce poți face când gândurile nu te lasă să adormi.

Un nume mai exact pentru ce simți

Oală descoperită din care aburul se desparte în fire de culori diferite, deasupra blatului de lemn.

Când oala fierbe, de multe ori nici nu știi exact ce e în ea. Nesiguranța asta poate amplifica haosul. O spune PositivePsychology.com.

„Sunt nervos” poate ascunde rușine sau epuizare.

Exercițiul e scurt. Când simți ceva, îi pui un nume și cauți unde stă în corp, fără să te judeci. Poate găsești un nod în gât pe care îl numeai enervare și care, privit mai de aproape, seamănă a rușine.

O mică distanță poate apărea și din felul în care spui lucrurile, scriu David și Congleton (2018). „Șeful mă calcă pe nervi” devine „Am gândul că nu mă respectă și simt furie”. Gândul rămâne, dar îl poți privi de un pas mai departe.

Și vocabularul contează: cercetările despre numirea fină a emoțiilor leagă un vocabular emoțional mai bogat de o mai bună înțelegere și reglare a emoțiilor (Kashdan și colegii săi). E o asociere, așa că ia-o ca pe o invitație de a încerca.

Pentru azi: de trei ori pe zi, notezi în telefon un cuvânt mai exact decât „bine” sau „rău”. Obosit. Lăsat pe dinafară.

Ce exersezi în zilele liniștite

Bucătărie liniștită dimineața, cu masă pusă, ceașcă aburindă și o flacără mică sub o oală.

Cum îți controlezi emoțiile într-o clipă grea ține mult și de ce ai exersat într-o zi obișnuită.

Începe cu focul de sub oală. Cine e obosit sau flămând se reglează mai greu, la fel și cine e bolnav. Terapia dialectic-comportamentală (DBT), care se sprijină pe exersarea unor abilități, îți amintește și ea de somn, mâncare, mișcare și îngrijirea bolilor. Tot aici intră atenția la alcool și cofeină.

Alege pentru săptămâna asta un singur lucru dintre ele, de exemplu ora de culcare sau prânzul.

Apoi vin situațiile pe care le știi deja. Ai un coleg cu care te ciocnești mereu? Imaginează-ți discuția și alege-ți din timp reacția. Recadrarea, adică schimbarea felului în care privești o situație, pare să meargă cel mai bine exersată înainte de declanșator, scrie PositivePsychology.com.

Mai am un exercițiu, inspirat din NLP. Îi spun pietrele din râu: un râu nu-l treci dintr-o săritură, ci de la o piatră la alta. Nici din furie nu ajungi dintr-o dată în calm.

Alege o zi liniștită și o supărare mică, departe de rănile mari. Scrie pe foi separate starea de acum, starea dorită și una-două stări intermediare: iritare, apoi răbdare, apoi calm. Așază-le în linie pe podea.

Pășește de la o foaie la alta. Pe prima foaie doar observi ce simți acum. De la a doua încolo, la fiecare foaie îți amintești un moment în care ai trăit acea stare.

Dacă începe să doară mai mult decât te așteptai, te oprești.

Dovezile solide pentru NLP sunt puține, deci încearcă exercițiul din curiozitate și vezi ce observi, fără să aștepți un rezultat anume. Pentru ancorarea și alte tehnici NLP, am scris un articol separat.

Când e momentul să vorbești cu un specialist

Două fotolii față în față într-o cameră caldă, cu două cești de ceai pe o măsuță, lângă fereastră.

Emoțiile intense nu înseamnă automat o tulburare. Un articol nu poate deosebi cauzele. Exercițiile de aici sunt un sprijin pentru momente obișnuite și nu înlocuiesc evaluarea sau tratamentul unui specialist.

Merită să ceri ajutor dacă:

  • reacțiile intense se repetă și îți afectează munca sau relațiile;
  • ai răbufniri pe care nu le poți opri sau ți-e teamă că ai putea răni pe cineva;
  • folosești alcool sau alte substanțe ca să faci față;
  • simți că te desprinzi de tine sau de ce e în jur;
  • emoțiile sunt legate de o traumă și revin peste tine.

Un exemplu: paharul de seară la care ai început să te gândești de la prânz, ca să poți coborî din ziua de azi. E un motiv bun să vorbești cu cineva, fără rușine.

Dacă în spate stă o traumă, exercițiile singure pot să nu ajungă. Lucrul cu un profesionist îți poate oferi siguranță și un ritm pe care să-l poți duce.

Există și terapii construite pe exersarea unor abilități, de exemplu cea dialectic-comportamentală. Alegerea potrivită o faci împreună cu specialistul.

Medicul de familie e un prim pas bun. Psihologul clinician sau psihoterapeutul se ocupă de evaluare și terapie. La psihiatru mergi când e nevoie de evaluare medicală sau de medicație. Medicația prescrisă nu se oprește și nu se schimbă fără medicul care a recomandat-o.

Dacă ai pentru prima oară palpitații puternice, durere în piept sau lipsă de aer, cere să te vadă un medic, iar în situație acută sună la 112. Nu presupune că e doar emoție.

Și încă ceva, spus simplu. Dacă apar gânduri de autovătămare sau de a nu mai fi, vorbește azi cu un medic sau un psihiatru. În urgență, sună la 112.

Focul poate fi micșorat

Oală liniștită pe o flacără albastră mică, lângă un pahar ridicat, în lumina caldă a zorilor.

Data viitoare când se varsă paharul, începi cu tălpile pe gresie. Cuvintele vin după. Restul se pregătește în zilele liniștite, singur sau cu un specialist.

Cum îți controlezi emoțiile se învață în încercări mici, cu zile în care îți iese și zile în care nu.

Azi, scrie-ți fraza de pauză în telefon și spune-o o dată cu voce tare, pe liniște. Dacă simți că vrei să lucrezi cu cineva, vezi cum lucrăm unu la unu, fără grabă.

Oala va mai fierbe.

Dar mâna de pe buton poate fi a ta.

Cu blândețe, Laurențiu

Vrei să lucrăm împreună la asta?

Într-o ședință individuală online lucrăm pe situația ta concretă.

Programează o ședință individuală