Despre transă
Să ierți pe cineva care te-a rănit e o hotărâre pe care n-o poate lua nimeni în locul tău. Poate ai amânat-o mult. Poate, de fiecare dată când omul acela îți vine în minte, simți din nou nodul de atunci.
Supărarea veche are și un nume mai greu, resentiment: aceeași durere, trăită iar de fiecare dată când îți amintești. Meditația ghidată de iertare de aici e pentru clipa în care vrei să încerci altceva cu ea.
Iertarea e exercițiul, iar pe el îl alegi tu. Îl faci cu ochii închiși, dintr-un loc sigur din imaginație, cu atât cât poți în ziua aceea. Ce rămâne după el nu se hotărăște dinainte.
La cine te gândești hotărăști tu, oricât de veche ar fi rana. În transă, gândul la el vine abia după ce corpul s-a liniștit și după ce ai ajuns, cu imaginația, în locul tău de liniște.
Frazele de iertare le rostește întâi vocea lui Laurențiu Guran, iar tu le spui după ea, în gând.
Transele sunt un spațiu de liniște, nu un tratament. Nu înlocuiesc medicul, psihiatrul sau psihoterapeutul; dacă ești în tratament, continuă-l. La un pericol imediat, sună la 112 (sau numărul de urgență din țara în care ești).
Cum lucrează transa
Primele cuvinte sunt întrebări: despre un trecut care te ține pe loc și despre durerea pe care ți-a lăsat-o altcineva. Urmează rugămintea de a asculta doar acolo unde atenția îți poate rămâne întreagă, apoi îndemnul să te întinzi sau să te așezi.
Ochii se închid și se relaxează de tot. Relaxarea pleacă apoi din vârful capului și ajunge, după un drum prin tot corpul, în degetele de la picioare. Respirația își primește și ea rolul: inspirul te duce mai adânc în calm, iar expirul lasă tensiunea să plece.
Urmează zece numere spuse în jos, fiecare ca un pas spre un loc liniștit. Pentru imagine ai trei variante: niște trepte, un lift care coboară sau nori albi și pufoși pe care pășești. Spre capătul numărătorii, vocea face loc și sunetelor din jur, ca parte a ascultării. Între părți, vocea se oprește scurt, cu un singur cuvânt de încurajare.
După ultimul număr vine invitația de a-ți imagina „că te afli într-un loc sigur, un loc al liniștii”. Locul acela poate fi o plajă, o poiană sau un colț ascuns din sufletul tău. În fața ta se ivește apoi o lumină blândă, ca o prezență caldă.
Din locul acesta, cu lumina aproape, vocea te invită să te gândești la omul sau la oamenii care te-au rănit.
Apoi respirația primește imagini. La inspir iei în tine lumină, apoi pace, apoi iubire pentru tine. Vin după aceea câteva fraze scurte de iertare, spuse în gând, cu blândețe.
Spre final, numerele merg în sus, de la unu la cinci. La cinci, ochii se deschid și ești din nou în camera ta.
Ce poți observa după
La invitația vocii, în minte îți poate apărea alt om decât cel la care te-ai gândit când ai pornit înregistrarea. Ea lasă loc pentru un om sau pentru mai mulți.
Locul sigur și lumina pot veni ușor, iar gândul la omul acela, mult mai greu. Respirațiile cu lumină rămân adesea partea cea mai la îndemână, chiar și într-o zi în care frazele de iertare nu-ți vin.
Cele trei respirații au fiecare imaginea ei: lumina, pacea, iubirea pentru tine. Una dintre ele ți se poate părea mai aproape decât celelalte.
Frazele de iertare sunt scurte. Spuse în gând, după voce, unele pot suna străin, ca niște cuvinte împrumutate.
Când deschizi ochii, se poate ca supărarea să nu se fi mișcat din loc.
Cum o asculți
Alege o zi în care nu urmează să-l vezi sau să-i scrii omului la care te gândești. Exercițiul are nevoie de un spațiu doar al tău, fără o discuție care te așteaptă imediat după. Dacă rana e foarte proaspătă, poate fi prea devreme pentru iertare; ascultă atunci altă transă din temă și revino când simți.
Din transa aceasta ieși treaz și cu privirea în cameră, așa că pune-o într-o oră de zi, nu înainte de somn. Întins sau așezat, contează doar să nu te întrerupă nimeni. Pe căști sau din difuzor, cum îți vine. Cifra supărării se notează de două ori, înainte să închizi ochii și imediat după ce îi deschizi, așa că fișa stă lângă tine de la început.
Niciodată la volan, nici cu un copil mic în grija ta.
Transa durează 13 minute și o găsești în Liniște Interioară Esențial și Profund. O dată pe zi sau la câteva zile, cât simți că îți face bine; jurnalul de 7 zile din fișă te ajută să vezi ce se schimbă.
Dacă adormi pe parcurs, ascultarea aceea a fost odihnă. Frazele de iertare le spui altă dată, cu mintea trează.
Fișa de lucru
O inițială ajunge: numele omului la care te gândești nu-l scrii pe fișă, ca foaia să rămână a ta chiar dacă o găsește altcineva. N-o arăți nimănui, dacă nu vrei.
Înainte de ascultare, treci inițiala, cât de grea îți e acum supărarea pe el, notată de la 0 la 10, apoi locul ei în corp.
După ochii deschiși, scrii cifra supărării de acum și ce ai făcut cu frazele de iertare: le-ai spus în gând, le-ai lăsat să treacă sau doar le-ai ascultat. Mai notezi câți oameni ți-au venit în minte.
Respirațiile cu lumină se fac și fără voce, oricând vrei, la fel și minutul de liniște cu lumina blândă. În fiecare dintre cele 7 zile notezi dacă le-ai făcut și cât de grea ți-a fost supărarea în ziua aceea.
