Despre lecție
Vocea care te oprește are un obicei ciudat: te urmează. Ai pornit ceva de la zero, cu toată hotărârea, iar după o vreme ai auzit-o din nou, cu aceleași cuvinte.
Merită să afli din ce strat al tău vorbește. Harta pentru asta vine din NLP și se numește piramida nivelurilor neurologice. O știi, probabil, după numele lui Robert Dilts. Ideea n-a pornit de la el, dar lui îi datorează NLP-ul forma în care o folosește.
Legătura dintre nivelurile neurologice și autosabotaj se spune ușor: un blocaj așezat sus nu se mișcă dacă umbli doar jos. Spre finalul workshopului, segmentul acesta scurt te ajută să privești de sus ce ai lucrat până aici.
Ideea-cheie
Gândește-te la piramidă ca la straturile minții tale. La bază stă mediul: locurile prin care treci și oamenii cu care ai de-a face. Deasupra, ce faci acolo. Apoi capacitățile, în care intră și emoțiile tale, și strategiile prin care gândești. Mai sus, valorile și convingerile, multe dintre ele de forma „pot” sau „nu pot”. Peste ele, identitatea: cine ești dincolo de rolurile pe care le joci. Iar rolurile sunt atât de multe încât poți ajunge să nu mai știi care dintre ele ești tu.
Modelul complet mai are un strat, scopul, deasupra identității. Îl găsești explicat pe larg în lecția despre piramidă din Compasul și Destinația.
Să zicem că vrei de mult să mergi la un curs de dans și nu ajungi. Același „nu” poate veni din straturi diferite. „N-am cu cine lăsa copiii seara” ține de mediu. „Mi-e greu să țin ritmul” ține de capacități. „Nu sunt genul de om care dansează” vine de mai sus, din cine crezi că ești.
Dacă rezolvi seara liberă și tot nu te duci, ai aflat ceva important: frâna nu stătea acolo, ci mai sus.
Drumul merge și în sens invers. Ce se mișcă sus, la convingeri, valori sau identitate, trage după el capacitățile, comportamentul și uneori chiar mediul.
Tot pe straturile de sus se nasc multe dintre frânele interioare. Poate pentru tine contează sinceritatea, iar în tine răsună o voce care nu e a ta: „nu spune ce gândești, superi pe cineva”. Când o valoare a ta se lovește de ce „trebuie” după alții, sabotajul are din ce să se hrănească.
Cele trei așteptări de la începutul workshopului se așază și ele pe piramidă. „E posibil?” privește ceva din afara ta, deci stă aproape de mediu. „Pot eu?” ține de capacități. „Merit?” e cea mai profundă dintre ele.
Exercițiul, pe scurt
Aici nu primești un exercițiu nou: segmentul nu are unul propriu și nici o fișă a lui. Primești o hartă. Ea leagă de nivelurile de sus ce ai lucrat până acum: cele trei așteptări și convingerile care te sabotează.
Folosul ei e să-ți arate la ce nivel stă blocajul tău. Dacă îl cauți doar în mediu și în ce faci, poți munci mult și rămâne pe loc. Dacă vezi că ține de o convingere sau de cine crezi că ești, știi spre ce strat să-ți îndrepți atenția.
Unde se încadrează
Segmentul stă între „Swish Pattern: reprogramarea automată” și „Ancorarea stărilor de resurse: butonul tău de urgență”. După tehnicile lucrate pe rând, aici te oprești și te uiți la hartă. Lucrul mai departe pe convingeri, valori, identitate și obiective e tema masterclass-ului Compasul și Destinația. Restul workshopului îl găsești pe pagina lui.
