Despre lecție
Gândește-te la o zi în care îți ieșea aproape tot. Vorbeai limpede, hotărai repede, nimic nu părea prea mare. Apoi la o zi în care aceeași listă de treburi arăta ca un munte. Lista era aceeași. Tu erai în altă stare.
De aici pornește întrebarea pe care o atinge lecția: poți ajunge la starea bună și atunci când nu vine singură? Ancorarea în NLP se sprijină pe ceva ce ți s-a întâmplat deja de multe ori: o stare se poate lega de un semnal, iar semnalul o poate aduce înapoi. Peste ea se așază un plan făcut dinainte, de tipul „dacă… atunci…”, ca să nu mai iei hotărârea de la capăt exact când îți e mai greu.
„Urgența” din titlu înseamnă momentul în care te oprești în fața unui lucru pe care vrei să-l faci, nu o criză. E ultimul exercițiu al workshopului și cel care te însoțește cel mai mult în zilele de după.
Ideea-cheie
O ancoră e un semnal care a ajuns să poarte cu el o stare. Ai deja destule, chiar dacă nu le-ai numit așa. Mirosul de pâine caldă dintr-o anumită brutărie te poate duce, fără să vrei, în bucătăria bunicii. Costumul pe care l-ai purtat la toate interviurile grele îți poate strânge stomacul doar când îl scoți din dulap.
Al doilea exemplu contează mai mult decât pare. Unele dintre frânele tale s-au format la fel: într-o perioadă grea, o stare s-a lipit de un semnal și a rămas acolo. Nu te oprește situația de azi, ci starea veche pe care semnalul o aduce cu el.
Dacă o stare grea s-a putut lega singură de un semnal, una bună se poate lega cu bună știință. Legi de un gest al tău o stare de resurse: curaj, limpezime, liniștea de a merge mai departe. Nu fabrici ceva ce n-ai simțit niciodată. Te întorci la o stare pe care o cunoști deja din viața ta.
A doua parte e planul „dacă… atunci…”. Psihologul Peter Gollwitzer a numit astfel de hotărâri implementation intentions. În loc de „o să fiu mai ferm”, stabilești dinainte ce faci într-un moment anume. De pildă: „Dacă cineva îmi mai cere un lucru pe care nu-l pot duce, atunci îi spun că îi răspund după ce mă uit în agendă.” În clipa aceea nu mai cântărești nimic. Urmezi ce ai stabilit.
De ce le pui împreună? Gândește-te la plan ca la o hotărâre luată de tine cel odihnit, pentru tine cel din clipa grea. Ancora te ajută să ajungi la ea fără să te acopere starea de moment. Planul îți arată încotro, ancora îți dă starea din care poți porni.
Împreună, nu-ți mai cer să fii puternic exact în clipa în care ți-e mai greu. Partea de gândire ai făcut-o deja, pe îndelete.
Exercițiul, pe scurt
Exercițiul are două jumătăți, pe aceeași fișă de lucru. În prima, ancorarea kinestezică, îți construiești gestul tău și îl legi de o stare de resurse aleasă de tine. În a doua, planul de transfer, legi gestul de momentele reale în care te oprești. Prima îți dă starea, a doua îți dă locul în care s-o folosești.
Cu timpul, poți observa că momentul care te oprea vine cu ceva mai mult spațiu în jurul lui. Instalarea ghidată și planul, pe fișa de lucru, le faci în curs.
Unde se încadrează
Înainte vine „Piramida lui Dilts”, privirea de ansamblu peste tehnicile workshopului. Aici treci de la înțelegere la ceva ce iei cu tine acasă. După lecția aceasta mai rămâne doar „Closing: recapitulare și drum înainte”. Toate lecțiile sunt în programa workshopului.
