Despre transă
Cineva îți mulțumește pentru un lucru făcut cu grijă, iar tu schimbi repede subiectul. Primești o veste bună și, înainte să te bucuri, apare gândul „nu cred că merit”. Sau, mai în surdină, dar zi de zi: „parcă nu sunt destul”.
Ciudat e că oamenii care gândesc așa sunt adesea cei mai îngăduitori cu alții. Așteaptă fără supărare un copil care se încurcă la teme, un prieten care întârzie, un coleg nou care greșește. Cu ei înșiși, aceeași îngăduință se evaporă.
Transa aceasta de 35 de minute e pentru tine, dacă te recunoști aici. Dacă verifici mereu dacă ce faci e destul. Dacă te uiți la alții și ți se pare că au ajuns mai departe. Dacă amâni un început până când simți că îl poți face perfect.
Nu-ți cere să te convingi de ceva. Nu-ți pune în față o listă de calități și nici nu te pune să repeți fraze despre tine. Lucrul cu care începe îl ai deja: privirea răbdătoare cu care urmărești ceva mic care crește.
Concret, stai comod, cu ochii închiși, și lași corpul să se odihnească în timp ce asculți. Treci printr-un loc sigur, al tău, apoi printr-un sat de deal, primăvara. Spre final primești un semn mic, pe care îl iei cu tine în zilele obișnuite, și te întorci treaz și odihnit.
Nu ai nimic de pregătit și nimic de dovedit. Te așezi și asculți.
Cum lucrează transa
Pre-transa. La început afli ce urmează și cum rămâi în siguranță. Starea de transă îți e cunoscută: e aceeași în care o carte te prinde atât de tare încât nu mai știi la ce pagină ai ajuns. Auzi ce e în jur și poți ieși din ea oricând hotărăști.
Inducția. Vocea care te ghidează îți plimbă atenția de la creștet spre tălpi. Pe drum, maxilarul și umerii se înmoaie, o căldură coboară până în degete, iar aerul intră și iese tot mai rar. Spre final, pleoapele pot părea grele sau atât de ușoare încât uiți de ele.
Adâncirea. Numerele coboară încet, de la zece spre unu, iar corpul se lasă tot mai greu în sprijinul lui. Urmează un loc sigur, pe care îl alegi tu: cunoscut sau nou, văzut limpede sau doar simțit. Acolo decizi tu cine are voie să intre.
Partea terapeutică. Povestea se deschide cu o frază simplă: „Am auzit odată de un sat de deal unde, în mai, copiii pun câte o boabă de fasole lângă casă.”
În centrul ei e Matei, un băiat de vreo șapte ani care ține mult să facă totul bine. Matei își tot verifică boaba, iar straturile vecinilor înverzesc înaintea lui. Bunica Zamfira, care păstrează semințele casei în săculeți de pânză, are alt fel de răbdare cu ele.
Pe parcurs, povestea coboară și sub pământ, într-un întuneric cald, unde ajunge mirosul unei ploi de primăvară. Ce învață Matei de la bunica lui și ce se întâmplă cu boaba afli ascultând.
Când povestea se încheie, vocea care te ghidează ți se adresează direct. Urmează câteva sugestii scurte, rostite cald: despre tonul cu care îți vorbești în gând, despre alegerile mărunte dintr-o zi, despre felul în care primești o vorbă bună.
Starea aceasta capătă apoi un semn al ei, un gest pe care îl faci cu două degete, cel mare și arătătorul. Cu el, vocea te poartă prin câteva momente posibile din săptămânile următoare. Un lucru nou de învățat, o laudă venită de la cineva, o zi aglomerată în care ceilalți par să alerge. În fiecare, decizia îți aparține.
Revenirea. Vocea numără de la unu la cinci, iar simțurile se trezesc pe rând. După ce deschizi ochii, mai stai puțin, înainte să te apuci de ceva care îți cere atenția.
Ce poți observa după
Două ascultări ale aceleiași transe pot semăna foarte puțin, și e firesc așa. Fiecare zi aduce altă stare.
Poți observa că o laudă nu mai alunecă atât de repede pe lângă tine. Poate nu te grăbești să răspunzi „lasă, nu e mare lucru”. Poate doar o asculți până la capăt.
Unii oameni simt după transă o căldură liniștită în piept. Nu e entuziasm și nici o hotărâre mare. E mai degrabă senzația că, pentru câteva minute, n-a fost nimic de verificat.
Poți observa că un început devine mai ușor. Un fel de mâncare încercat prima oară, un text de la zero, un lucru la care nu te pricepi încă. Primul pas rămâne mic și imperfect, doar că poate fi făcut.
Gestul degetelor poate readuce ceva din starea transei. Unii îl fac dimineața, alții chiar înaintea unui lucru care îi emoționează.
Și poate nu observi nimic anume, mai ales în primele zile. E în regulă. Schimbările mici se văd de multe ori abia în jurnal, când recitești ce ai scris la început.
Cum o asculți
Caută un colț liniștit, în care ești în siguranță și te poți retrage 35 de minute, plus câteva în plus pentru după. Telefonul, pe silențios.
Fie în pat, fie într-un fotoliu, important e ca spatele să aibă sprijin. Cu căști, vocea pare mai aproape, dar transa merge și fără ele.
Niciodată la volan, și nici când lucrezi cu utilaje sau ai nevoie de atenție pentru altceva.
O dată pe zi sau la câteva zile, cât simți că îți face bine; jurnalul de 7 zile din fișă te ajută să vezi ce se schimbă. Ațipeala nu strică nimic. Data viitoare poți încerca așezat sau mai devreme în zi.
Transele sunt un spațiu de liniște, nu un tratament. Nu înlocuiesc medicul, psihiatrul sau psihoterapeutul; dacă ești în tratament, continuă-l. Uneori părerea grea despre tine nu te lasă zile la rând. Atunci, sau dacă apar gânduri de a-ți face rău, vorbește cu medicul tău sau sună la Telefonul Sufletului, 0800 801 200. La un pericol imediat, sună la 112 (sau numărul de urgență din țara în care ești).
Fișa de lucru
Transa are alături o fișă de lucru, o singură pagină, de printat sau de salvat cu „Salvează ca PDF”.
Înainte să asculți, scrii într-un rând ce aștepți de la ascultarea de acum. Pui o cifră între 0 și 10 lângă întrebarea „cât de bine mă simt cu mine?” și observi unde stă îndoiala în corp. După transă, pui din nou cifra și scrii unde a rămas liniștea și ce imagine ai păstrat.
Jurnalul de 7 zile are câteva rânduri pentru fiecare zi. Exercițiile zilnice sunt patru. Gestul degetelor. O laudă primită și scrisă exact cum ți-a fost spusă, fără „da, dar” la final. O propoziție spusă în gând către tine, cu răbdarea pe care o ai pentru un om drag. Și un prim pas mic într-un lucru nou.
Pe hârtie, lucrurile mici devin vizibile. Și poate că, recitind după o săptămână, vezi că îngăduința ta a început să ajungă și la tine.
