Fișa de lucru: Expirul lung: cea mai simplă relaxare
Completeaz-o înainte și după ce asculți transa. Ce scrii aici rămâne la tine: pagina nu trimite nimic nicăieri.
Se deschide fereastra de tipărire; alege „Salvează ca PDF” ca destinație.
Înainte de transă
De ce ți-ai luat pauza asta, în cinci-șase cuvinte.
Unde îți stau umerii acum, de la 0 (lăsați, departe de urechi) la 10 (lipiți de urechi).
Maxilarul: strâns sau lăsat, într-un cuvânt.
După transă
Unde stau umerii după ce ai deschis ochii, pe aceeași linie.
Perechea care ți-a venit fără efort: doi și patru sau trei și șase.
Maxilarul, tot într-un cuvânt, la sfârșit.
Exercițiul de zi cu zi
Doi și patru: numeri în gând până la doi cât inspiri, apoi o iei de la unu și numeri până la patru cât aerul iese, încet, în pasul lui. Faci asta de trei ori; dacă simți amețeală, lași cifrele și respirația își reia pasul obișnuit.
Trei și șase, numai dacă perechea mică a fost comodă: două respirații, cu expirul tot dublu față de inspir. Dacă îți cere efort, te oprești la doi și patru.
Fără cifre: după perechile numărate, păstrezi doar expirul mai lung decât inspirul, cu imaginea unei săniuțe care alunecă pe o pârtie.
Jurnalul pe 7 zile
Notează în fiecare zi cât de intens simți tema transei, de la 0 (deloc) la 10 (foarte intens).
| Ziua | Data | Înainte (0-10) | După (0-10) | Ce am observat |
|---|---|---|---|---|
| 1 | ||||
| 2 | ||||
| 3 | ||||
| 4 | ||||
| 5 | ||||
| 6 | ||||
| 7 |
Transele nu înlocuiesc medicul, psihoterapeutul sau tratamentul pe care îl urmezi. Dacă ai o afecțiune, vorbește întâi cu medicul tău.