Poate ai ascultat meditații de pe internet. Unele ajută puțin, cum ajută o haină luată de pe umeraș: se potrivește cam la toată lumea, deci la nimeni anume. Transele din abonament sunt scrise pentru câte o seară anume. Seara de după despărțire. Seara în care socoteala zilei vine pe un ton pe care nu l-ai folosi cu nimeni drag.
Poate ai încercat și tehnici de respirație, cu pași de numărat și de făcut corect. Pentru o minte deja obosită, asta devine încă o temă de casă. Într-o transă nu ai nimic de executat. Povestea te poartă, iar tu doar asculți.
Mai e ceva la care țin mult. Multă lume se teme de hipnoză din cauza filmelor, unde cineva pierde controlul. De aceea, fiecare transă începe cu pre-transa: afli ce urmează și cum rămâi în control. Auzi tot ce se întâmplă în jur.
Și pentru că nimeni nu ar trebui să cumpere pe încredere o voce în urechi, asculți întâi 90 de secunde. Fără cont, fără card. Dacă ți se potrivesc ritmul și povestea, intri în odaie. Dacă nu, ai pierdut un minut și jumătate.